Niciodata.

In noaptea asta ti-am simtit parfumul.
M-am uitat langa mine si nu erai. Am ascultat si nu am auzit nici un pas, nici o miscare, deci posibilitatea ca sa te fi indepartat se exclude. Totul era linistit, ca de obicei.
Cateva clipe mirosul a disparut.
Corpul s-a relaxat si am incercat sa uit; am pus totul sub gandul unei iluzii.
Dar s-a sfarsit repede.
Narile mi-au fost iarasi invadate de mirosul pielii tale.
Esti in mintea mea. Trimiti semnale ca inca existi acolo. Vrei sa ma distrugi.
Corpul imi paralizeaza.
Urechile aud soaptele si rasul tau.
Buzele incep sa sangereze, amintidu-si de apasarea oferita de gura ta.
Limba se incalceste in umbra fantomatica a limbii tale.
Ochii te zaresc.
Gatul se inroseste resimtind muscaturile.
Ma domini. Ma distrugi.
Propria-mi fiinta e scalava amintirii tale.
Camera se invarte, si parfumul tau o sa ma lesine.
Dar totul se termina la fel de brusc cum a inceput.
M-ai lasat fara pic de vlaga, cu stropi de transpiratie, siroind pe mine.
De ce ai venit? Ce mi-ai facut si de ce? Cat o sa mai faci asta? Ma secatuiesti de tot...
Nu o mai face.
Nu o sa te uiti oricum, niciodata.

Secret.

Am intrat atat de brusc in inima ta. Cu toate acestea, am avut grija sa inchid usa in urma mea. M-am intins gentil pe podeaua inimii, asa cum se asterne zapada pe pamant intr-o zi friguroasa, dar linistita, de iarna.
Cu timpul, am devenit dintr-un fulg rece, o picatura. Si am ramas acolo, tinandu-ti de sete in fiecare secunda.
Ti-am readus zambetul atat de usor, in momente in care credeai ca e imposibil.
Am crezut ca atingem perfectiunea.
Pana intr-o zi, cand in inima ta a rabufnit o furtuna cumplita. Zacea acolo inca de la inceputuri, crescand pe zi ce trece si asteptand impacientata si nerabdatoare momentul cand va fi indeajuns de puternica sa erupa.
Si m-a alungat.
M-a dat afara sub forma de lacrima.
A hotarat sa ne desparta, si sa bifurce cu forta un drum; sa nu ne mai gasim niciodata.
Si am iesit, alunecand pe obrazul pe care nu de mult imi plimbam buzele si il mangaiam atat de delicat.
M-ai sters.
Ai hotarat sa ma consideri o etapa adolescentina, poate chiar copilareasca.
Sa devin un secret.
Insa, cumva, ceva din mine a ramas undeva acolo.
Ca un secret bine pastrat, pe care nu poti sa il uiti, indiferent cat de mult vei incerca si iti vei dori.
Si de fiecare data cand aceasta farama se va misca putin, vei zambi. Fara sa vrei.
Caci ai iubit.

Scrisoare-n versuri.

Ti-am tot scris scrisori,

In zi, in noapte, apus, sau zori.

Ti-am tot scris asternand fiori, 

Strigandu-te de atatea ori...

Ti-am tot scris, si scris, si scris

Caci mi te aratai in fiecare vis

Dar..totusi, nu le-am trimis..

Desi, marturisesc: alunec spre abis.

Ti-am scris sute de scrisori, 

Si am incercat sa le trimit de tot atatea ori.

Dar m-am oprit caci era tardiv, ori

Am simtit teama cum se evapora prin pori.

Sterge-ti cuvintele de pe buze si de pe obraji lacrimile,

Si o data cu tine, o sa-mi arunc sperantele.

Dar te rog, pentru ultima oara sa privim stelele

Si sa visam ce se scrie dincolo de ele.

As vrea sa dau timpul inapoi, 

Sa ma gandesc putin la noi.

Sa nu mai astern in prezent regrete pe foi,

Si sa nu mai cer norocul unei frunze de trifoi.

O sa-nchei aici ultima scrisoare..

Cerand Universului o simpla favoare:

Ca intr-o viata viitoare

Sa ne uneasaca, fara sa ne mai separe.

Dispari.

Iti aprinzi tigara cu mainile tremurande.
Ai nervi. 
Multi.
E in fata ta, se plimba de colo colo, si se vaita
Ai vrea sa o troznesti. Sa o vezi ingrozita in fata ta. Sa se aseze in genunchi si sa iti ceara iertare.
Ea a gresit.
Si totusi, crezi ca ai fi putut ierta asta.
Dar a mintit.
Te-a facut sa crezi ca tu esti nenorocitul, ca exagerezi, ca departezi fiecare strop de fericire de fiinta ei. Cand de fapt era invers. Apoi s-a intors. 
S-a intors cu texte, cum ca nu mai poate asa, ca ii e greu, ca nu mai vrea, ca e prea mult.
Prostii!
-Dispari! Iesi! Pleaca. Ia-ti ramasitele si uita. 
A incremenit. Nu se astepta la asta.
Ai traversat intr-o secunda dormitorul si ai ajuns in fata ei, unde ai izbugnit.
Te intorci cu spatele, 
iti pui mainile in cap, 
mai tragi un fum din tigara,
respiri adanc. 
O lacrima aluneca lent pe obrazul drept. E rece. E de nervi, sau e plina de durere?
Ajunge la buze; dai cu limba.
E sarata. Intepatoare.
Stingi tigara.
Te lungesti in pat, pe burta, cu fata infundata in perna.
-Pleaca. Asta nu e un final fericit. Nu te mai suport. Nu mi te mai doresc. Dispari..te rog. 

Vremuri bune.

Intri in camera ei si te apropii de fotoliul pe care sta. E fermecatoare.
-A trecut un an..spui.
-Stiu..
-Ai iubit pe cineva in timpul asta?
-Nu..
-Te-ai..
Inchizi ochii.
-Ai facut-o..
-Daca m-am culcat cu vre-unul? Da..
-De ce?
-Am vrut sa vad cum e.
-Si ti-a placut?
-Nu..
Zambesti.
-Mi-e frica.
-De ce? intrebi.
-De viitor.
Te apropii de ea. Te apleci si ii soptesti usor la ureche: 
-Daca te-as saruta in momentul asta, ce ai face?
-Te-as respinge.
O pupi pe obraz; ai simtit o tresarire. Te indrepti spre gura si o saruti. Accepta. 
-Te gandesti la vre-un el acum? o intrebi privindu-o in ochi.
-Nu.
-Dar la ce te gandesti?
-La noi.
Iti este atat de drag de ea dupa raspunsul asta. O iei in brate, ridicandu-o, si o asezi usor pe pat.
Acolo va sarutati si va luati in brate. 
Ramaneti asa.
Ca in vremurile bune.

Fum.

Trage puternic din tigara aia. Inhaleaza fumul; da-l afara, o data cu el amintirile. 

Da..alea te macina cel mai mult. Le simti pe sira spinarii, asa cum simti frica in cele mai groaznice cosmarurui.

Trage tare din tigara aia, n-auzi?! Poate o data cu fumul exhalat ies si pacatele. Alea pentru care ai platit in tot timpul asta. Alea pe care nici tu nu stii de unde le ai, asa ca sigur nu sunt ale tale. 

Trage tare din tigara aia, nu intelegi?! Distruge-ti usor sanatatea, caci stii ca speranta iti e distrusa de mult. Nu ai nici un motiv sa renunti la acest viciu.

Te asezi pe bordura si privesti spre geamul ei.

Mai trage un fum de tigara, dar usor..bine?

Uite-o la geam. E la fel de frumoasa ca intotdeauna, poate mult mai mult.

Ti-ai amintit de ce tanjesc toti dupa ea.

Arunca filtrul, sau o sa iti arzi degetele, si nu vrei sa simta si ele ce simte sufletul cand e plin de dor. 

Ridica-te si pleaca, e indeajuns pentru o zi. 

Peste ani o sa te intorci, poate. O sa iti aprinzi o tigara. Dar atunci veti fi de mult pe drumuri separate, desi gandurile se vor intalni des la poarta povestii voastre.

O poveste din trecut. 

Frumoasa poveste. 

Ramai.

Pleci.
Te intorci.
Ma enervezi. 
Ramai in pat si saruta-ma. 
Iubeste-ma si priveste-ma in ochi.
Ce-mi place cand imi soptesti iubirea.
Ti-am mai spus cat de mult imi place corpul tau? Si ce daca? Iti mai spun o data: 
-Iti ador corpul. Cu pielea asta fina si sanii astia micuti.
Ah, ce zambet frumos ai. 
Iti place cum imi plimb degetele pe trupul tau si iti musti buza. Inchizi ochii si te relaxezi. Ma saruti atat de patimas si iti simt fierbinteala rasuflarii. 
Ce as putea sa iti mai cer? Si daca ar fi minciuna tot ce a fost, acum ne contopim. Si daca ar urma tot minciuni, si sentimente ce sunt invocate doar in cuvinte si nu si de suflet, si viitorul nostru consta in iluzii, acum mi te daruiesti.
Lasa-ma sa iti patrund in minte si-n suflet la fel cum patrund in tine. 
Apogeul a fost atins si ne oprim.
Ma saruti si iei camasa mea de la capatul patului. O asezi usor pe tine si o inchei la cativa nasturi. Nu toti, vrei sa iti mentii aerul de seductie si sexualitatea feminina. 
Eu ma intind pe spate si inchid ochii.
Ma saruti si ma iei in brate. Probabil o sa adormi curand.
As putea sa jur ca trecutul nici nu a existat, sau la fel de bine, as putea sa pariez ca nu o sa mai fi a mea pentru mult.
Dar in momentul asta noi ne pierdem in Univers, tinandu-ne de mana si promitandu-ne incertitudini. 

Pentru tine, muza.

Ti-as fi putut oferi mii de motive sa ramai. Dar as fi amanat inevitabilul. Asa ca am ales sa nu mai scriu despre tine, o perioada. A fost o perioada scurta. Pana mi-am amintit iar de tine.

Ti-as fi putut oferi sute de clipe de fericire si zambete in zorii diminetii. Dar deja le-ai refuzat si le-ai aruncat o data cu plecarea ta. Le-ai mototolit, ca pe cearceafurile din patul nostru dupa o noapte frumoasa, si le-ai aruncat in cosul de gunoi de langa usa. Stii tu, ala caruia nu ii vedeai rostul, dar pe care il foloseai mereu cand te jucai cu gogoloase de hartie.

Ti-as fi putut da alte zeci de poezii despre noi. Dar oricum te-ai fi plictisit de ele si le-ai fi uitat intr-un colt de camera nefolosita. Ai fi spus ca acolo e locul lor, ca sunt in siguranta, ca le stii pe de rost, ca le pastrezi in suflet, ca ma pastrezi si pe mine. 

Si te-as fi crezut. Desi ar fi fost minciuni.

O, tu, muza a scrierilor mele modeste unde mi-ai plecat? Si mai ales, pentru ce?

Acum tot ce iti mai pot oferi e o singura cale de a pleca, obosita, dupa ce ai fost invocata in ale mele ganduri pe hartii: uitarea. Dar deja m-ai uitat. Deci cineva o sa iti ia locul. 

Poate o sa incep sa scriu despre copaci, flori si rauri. 

Ce zici?

Trebuie.

Cuprinde-ma.
Atinge-ma. 
Respira-ma. 
Iubeste-ma. 
Fa dragoste cu mine. Dragoste, nu sex. 
Simte fiecare strop de iubire ce evadeaza din mine, si alearga spre libertatea din tine. 
Trage-ma ca pe un drog. Trebuie sa depinzi de mine. Trebuie. Doar asa stiu ca nu te pot pierde.
Priveste-ma. Poti citi ceva? 
Nu, nu imi patrunde in minte, nu ai sa intelegi nimic de acolo. Nu exista coerenta si certitudine acolo.
Patrude-mi in suflet. Ai mai fost de multe ori acolo. 
Citeste-mi disperarea, alunga-mi dorul, potoleste-mi nebunia. 
Imi esti muza. Imi esti calauza, chiar si cand pleci.
Imi umbli prin vise si le tulburi. Mai potoleste-mi cosmarurile o data. 
Alunga realitatea.
Ia-ma de mana. Hai sa fugim. Trebuie! Trebuie sa scapam de ei toti. Ei te-au facut sa iti uiti dragostea. Ei nu platesc, ci eu.
Trebuie sa ma cuprinzi. Trebuie sa iti plang in brate, sa mi se scurga toata durerea.
Trebuie sa te am, intelegi?!
Trebuie...

''Interviu'' cu dragostea.

Am descoperit intr-o zi dragostea. Am dat peste ea, din intamplare. Nebanuind ca urma sa se intample; brusc. Si cum ne-am ciocnit, m-am gandit ca as putea sa o rog sa ramana putin. A acceptat. Asa ca am zis sa ii pun niste intrebari.

-Ce cauti pe aici?
-Ma plimbam.
-Cum e sa faci oamenii fericiti?
-Dureros.
-De ce?
-Pentru ca devin tristi.
-Cum asa?
-Cand devin straini. Nu intelegi?
-Nu. Imi poti explica?
-Vezi tu..nu ai sa vezi om mai fericit ca cel indragostit, si om mai trist ca cel in care eu nu reusesc sa ma unesc cu o alta dragoste, sau a carui ''jumatate'', asa cum o numeste el, a plecat.
-De ce nu le esti de-ajuns?
-Nu stiu.
-Acum esti singura?
-Da.
-Unde te duci?
-Departe.
-De ce anume?
-De oameni. M-au uitat.
-De unde stii?
-Pot vedea.
-Aparentele inseala.
-Ma alunga. Ma inlocuiesc.
-Si cum e?
-Parca mai bine.
-Mai bine? Mai bine ca ce?
-Ca atunci cand vedeam ca ii fac tristi.
-Tu?
-Eu.
-Cum faceai asta?
-Existam. Nu voiam sa plec in momentele in care ar fii trebuit sa nu mai exist in ei, atunci cand isi doreau cu disperare sa nu mai fiu acolo.
-Dar i-ai facut si fericiti.
-Un om ranit uita momentele de fericire. Uita fericirea. Nici nu mai crede in ea.
-Dar tot tu ii ajuti sa isi si revina.
-Uneori.
-Nu mereu?
-Depinde.
-De?
-De cat de mult ma mai vor.
-Sunt oameni care nu te-au mai vrut?
-Multi.
-Stii de ce?
-N-au mai crezut in mine.
-Dar le-ai dovedit existenta ta.
-Da. Dar una e sa creada in existenta ta, una in tine.
-Nu pricep.
-Credeau in mine, dar nu si in faptul ca o sa mai pot exista vreodata fara a se ajunge la acelasi final intepator, usturator, dureros.
-Cu mine ce ai de gand?
-Nimic.
-Nu te opreai la mine?
-Nu.
Si s-a ridicat. Si-a indreptat pasii spre apus. M-a demoralizat ultimul raspuns, dar zambesc. Ma bucur ca am intalnit-o, dar m-am si intristat vazandu-o atat de singura. Nu i-am multumit pentru raspunsuri, dar sper ca o sa ne mai intalnim, si atunci o sa o fac. Sper sa isi schimbe parerea despre oameni; ei chiar au nevoie de ea, mai mult decat cred.

Femeie.

Stau in picioare intr-o camera intunecata si plina de fum de tigara. O singura raza reuseste sa patrunda timida, si cade linistita pe fotoliul din fata mea. 
Acolo e asezata ''ea''. Tine o tigara in mana din care se ridica usor, siroind, fum dens si cenusiu. Il inhaleaza cu putere in piept si il sufla usor, de parca nu acum mai putin de 3 secunde a facut parte din propria-i fiinta. 
Ma studiaza. Ma patrunde cu privirea, rasucindu-ma pe toate partile in mintea ei, cautandu-si drum pentru a-mi patrunde in suflet. Ne intalnim privirile. Ochii de un caprui stralucitor si intens transmit dispret si neincredere fata de tot ce o inconjoara.
Buzele de un rosu aprins se incretesc de fiecare data pe filtrul tigarii. Sunt carnoase, putin arse de vantul ce le-a atins atunci cand erau umezite. Parul blond, ondulat, se asterne linistit pe umeri, luminat de raza de soare. 
Poarta o camasa grena, deschisa la primii nasturi, formand un mic decolteu. O fusta neagra, ce ii acopera genunchii si o pereche de pantofi, cu toc, in aceasi nuanta cu fusta. 
Sta picior peste picior, mentinandu-si postura de femeie hotarata si increzatoare in tot ceea ce poate oferi. 
Zambeste in timp ce isi stinge tigara in mijlocul scrumierei. O rasuceste si o apasa, pana cand ramane fara pic de vlaga; numai scrum gri si un smoc ars.
Este o femeie frumoasa si sexy. 
Se ridica, si se apropie usor spre mine, mentinand contactul vizual. Isi apropie buzele de urechea mea dreapta, si imi spune soptit: 
-Sa nu mai ai incredere in ei, draga. Se vor hrani cu tot ce ai tu mai bun, si te vor parasi. Toti. 
S-a retras, zambindu-mi. Mi-a intors spatele si a plecat, cu pasi hotarati, si m-a parasit. Ca toti ceilalti.  

Mama.

Buna, mama. A trecut ceva timp de cand nu ti-am mai spus sarut-mana. Simt o urma de nemultumire ca nu m-am gandit la asta inainte sa o spun. As vrea sa dau timpul inapoi sa iti spun ''sarut-mana'', poate te-ar face sa te simti mai bine.

Au trecut anii..am crescut. Si ti se pare ca ma pierzi usor, usor. Asa ca te intristezi..si mai imbatranesti un pic. Si eu ma sperii, ca am impresia ca si eu te pierd..la fel de usor.

E trist. E trist ca poti pierde persoana care te iubeste cel mai mult si a carei iubire nu poate fi comparata niciodata. 

Da mama, mi-as da ani din viata sa te am mai mult. Ani din viata sa te vad fericita, mandra, plina de speranta. 

Ti-a imbatranit chipul de atatea suparari si griji, si ti-au fost furate zambetele cu forta, chiar si atunci cand mai puteai gasi motive. Cu toate astea, ti-ai crescut copiii mari; si ai reusit sa faci ceva din ei. Speri ca vor fi oameni mai buni ca cei pe care i-ai intalnit in cursul vietii tale.

Ma uit la o poza cu mine. Un copil de 2 anisori, imbracat intr-un costumas frumos, putin grasun, cu faculte si bot. Un copil pe care l-ai tinut in brate atunci cand singurul lucru linistitor pentru el erau bataile inimii tale, singurul sprijin- mana ta, singura calauza- pasii tai. 

Imi amintesc ca atunci cand mi-am rupt mana, durerea pe care o simteai atunci cand te uitai la schimonoselile fetei mele, si imi auzeai gemetele provocate de rana, parea a fi mult mai mare decat durerea fizica suportata de mine.

Tind sa cred ca nu mai sunt un copil. Dar sunt momente in care singurul loc sigur este la tine in brate. Cuvintele tale imi ofera siguranta si liniste, si mi-as dori sa nu pierd asta niciodata. Sa nu te pierd niciodata.

Imi place gandul ca sunt parte din tine. Asa ne putem avea reciproc chiar daca fizic nu ne aflam in acelasi loc, aproape. Dar te voi purta mereu in inima mea. Langa mine, cu mine.

Zambeste, mama. Fii fericita. Eu te iubesc. Si o voi face mereu. 

Cu drag,

Al tau vesnic copil,

Emotionant.

Si atunci ai plecat. 

Te vedeam cum iti faci bagajul. Cum iti iei fiecare lucrusoara din micul ei colt ce umplea casa si o bagai in geamantanul ala afurisit. Simteam o revolutie de sentimente in mine. Se invarteau, se rasuceau, se inaltau, se prabuseau, se imbranceau, se loveau, se clatinau. 

Te implorasem sa nu pleci. Iti promisesem luna, stelele, cerul, marea, nisipul, caldura. Iti promisesem si o raza de soare stiind ca imi va arde fiecare bucatica a corpului; stiind ca voi ajunge in genunchi cu ea. Cu toate astea...nu te-ai oprit. Poate pentru ca iti promisesem prea putin. Sau poate pentru ca stiai ca nu ti le-as fi putut aduce..

Te-ai dus. Cu lacrimi in ochi ai spus ca ne e mai bine asa, si cu un zambet al dracului de fortat pe buze ai inchis usa in urma ta, si m-ai lasat acolo. Fara nimeni..

Sentimentele s-au potolit. Sunt amortite, in agonie..

-Nu iubito, nu ne va fi mai bine..

 Caci in fiecare ''ea'' te voi vedea tot pe tine.

https://www.youtube.com/watch?v=dmBlX5tAiCg

Regrete.

"Iti spun eu ce o sa se intample! O sa iti gasesti pe altul. Da, normal; orice iubire se vindeca intr-un final..O sa iti placa de el, mai ales ca o sa te atraga felul in care te va respinge. O sa fiti impreuna si pentru o perioada o sa adori relatia. Chiar daca el mai are mici scapari intr-o cearta si se mai rasteste la tine. (Si eu faceam asta.) Chiar daca se mai duce pe la alta. (Eu nu am facut asta.)

Va incepe sa iti intre pe sub piele. Te va fute bine si asta va fi veriga importanta in tot lantul asta pe care il veti insira impreuna. Asta te va face sa ramai langa el. Pana intr-o dimineata.."

Te-ai trezit cu un gust ciudat pe buze. Ciudat de cunoscut..Printre spatiile goale dintre degetele mainii sunt inlantuite degetele cuiva. Nu vin deloc bine. Si mana asta..mana asta ce te inconjoara e prea grea pentru corpul tau micut. Corpul de alaturi e asa rece. Tie nu iti place frigul, tu adori caldura.
Dai mana aia la o parte de pe tine, si te ridici. Ii vezi camasa preferata. Bleul ala asemanator culorii marii care ti-a placut intotdeauna te va scarbi brusc. Si totusi ai vrea sa o imbraci. O ridici, si din ea iese parfumul cu care te-ai obisnuit deja. De data asta te sufoca. Iti intra in plamani si te inteapa, te arde, te macina..o arunci.
Te decizi. Scrii un bilet pe care il lasi pe masa si iti faci bagajul, pe asta lasandu-l langa pat; te vei intoarce dupa el mai incolo. Iti iei o pereche de chiloti negri, cu dantela si o pereche de pantaloni tot negri. Sutien negru, camasa neagra. Asa te simti azi. Neagra, rupta de durere.
Urci in taxiul comandat si rogi soferul sa conduca rapid spre o adresa nu prea importanta pentru el. Tu o stii atat de bine. Iti era atat de dor sa pronunti: "Strada Independentei, bloc 3". Masina alearga repede, calca pe tot si lasa in urma.
Etajul 2.
Numarul 14.
Ciocani.
Iti deschid.
Ne privim.
Iti par la fel.
Ma gasesti la fel.
Ma vezi cu aceeasi ochi.
Te privesc intr-un alt mod.
Ma strangi in brate.
Te iau in brate.
Inchizi usa, te duc in pat.
Stam acolo.
Tu ma iubesti mai mult. Mi-ai dus dorul. M-ai comparat cu el in tot timpul asta.
Tu pentru mine nu mai esti aceeasi. Ti-am dus dorul atata timp, incat sentimentele s-au..s-au mai inmuiat. Dar tu ai ramas acolo. Acea ''tu'' care m-a fericit atata timp in atatea feluri.
Nu vei stii ce imi sopteste inima acum. Vei afla mai incolo.
Pana atunci ramanem in pat, in camera noastra, cu corpurile lipite. Iubesti caldura asta. Ma iubesti.

Dor si dorinta.

Mi-a fost dor de mai multe ori. De diferite lucruri. Lucruri pe care ori le-am adorat, ori nu am stiut sa le apreciez.

Mi-a fost si imi este dor de copilarie. Dar atunci voiam sa devin mare. Spuneam ca vreau sa fiu un copil mare. Ce ironie..

Mi-a fost dor de buze. Buze de femeie. Buze carnoase, putin arse de razele soare si batute de vant. Buze pe care mi le-am dorit in secret nopti la randul dupa ce le-am avut de mii de ori apasate cu mare ardoare pe ale mele.

Mi-e dor de sentimente impartasite si neregretate. 

Vara mi-e dor de ploi de toamna. Toamna mi-e dor de ploile calde de vara. Iarna mi-e dor de soarele arzator. 

Dar primavara..imi place sa ma odihnesc. 

As vrea sa nu imi fie dor de nimic..dar m-as mai simti viu?  

Tom si Jerry.

M-am trezit cu o stare destul de ok. Neutra, chiar. Si neutru e bine. Perfect.
Pun dopul la chiuveta, o umplu cu apa si bag fata in ea. E bine. Ma inteapa, ma trezeste la viata. Traiesc!
Fac cafeaua, aprind o tigara si dau drumul la televizor. Desene animate. Ma invelesc cu patura si stau asa. Mi-e bine. Ma simt copil. Fara griji si sentimente.
Ma uit cum Tom alearga disperat dupa Jerry, dar mai mereu isi ia teapa. Asa suntem si noi. Alergam una dupa cealalta dar ne tepuim constant.
Intrebarea e..noi putem trai una fara cealalta?
Suna la usa. Ma duc si deschid.
M-am panicat.
Esti tu?
Esti chiar tu?
Plangi?
Intra!
Nu, nu iti cere scuze.
Nu, nu te iert.
Ia un loc pe canapea.
Da-mi mie geanta.
Ia un pahar de apa, nu mai plange.
Nu mai cere iertare!
Inima, nu mai striga. Nu te aud. Nu vreau. Iubeste-o. Da, o sa te sfasie din nou. O sa te rupa iar, inima. Dar e aici.
Ma asez langa tine. Te iau in brate. Te strang tare tare tare, cum iti place tie. Trag patura.
Uite iubire, eu tot aici sunt, desi m-ai lasat.
Ne uitam la Tom si Jerry.
Ma iei in brate.
Ma simt copil: fericita si speriata.
Hei Tom! Hei Jerry! Uitati iubire ranita! Uitati cum se vindeca!!

Fata cu ochi caprui.

Soneria usii se auzi sunand impunator.
Puse ibricul de cafea pe masa, si se duse spre usa. O descuie usor, deschizandu-o.
-Buna dimineata! Intra.
-Buna. raspunse cu un glas usor in timp ce-si facea intrarea, incuind usa in urma ei.
Se duse in sufragerie, punand bagajul deoparte si se aseza pe pat.
-Ce vrei sa bei?
-O bere, te rog.
-Tu?! Bere?
-Da.
Se duse spre frigider, lua o doza si i-o aduse. A deschis-o si a baut cu lacomie.
-Hei..mai usor. Ce-ti veni? o intreba cu curiozitate.
-Sa ma imbat. Sper ca mai ai.
-De ce?
Se ridica brusc si veni aproape. Atat de aproape incat ii simtea respiratia si caldura imensa emanata de corpul ei.
Se uita in ochii ei. Ochi caprui. Intotdeauna adorase ochii caprui, chiar daca sunt atat de obisnuiti. Ai ei aveau ceva aparte. Atat de aparte ca puteai sa vezi rasarituri si apusuri o mie, si povesti spuse doar printr-o singura privire.
Toata feminitatea ei se ascunse parca-n gura de bere ce tocmai o inghitise. Acum tot ce exala era un amestec de tristete, nervozitate, emotie. Nici un pic de sensibilitate, delicatete, mila.
Nu putea sa nu se uite la buzele ei. Ii pareau atat de carnoase si apetisante. Le sarutase si le gustase cu cate o muscatura de atatea ori..si acum, brusc..i se facuse atat de dor.
Ii lua berea din mana si-o puse pe masuta din mijlocul camerei. Se-ntoarse spre ea, se apropie incet si o saruta. Gestul sau fusese insa refuzat rapid, si consecinta aparu. O palma ii lovi obrazul stang.
Ca raspuns, se apropie si-o saruta din nou. Acelasi refuz si aceeasi consecinta. Se uita din nou in ochii ei si o lua de maini. O conduse spre pat si o intinse usor pe el. Ciudat; acum nu mai facuse nici un gest de impotrivire.
Se lasa cu grija deasupra ei si o saruta din nou. Limbile lor s-au impreunat intr-un dans nebun. Acelasi dans pe care nu-l uitasera, desi nu-l mai dansasera de mult..
Se scurgeau lacrimi pe ambele perechi de obraji.
-Te iubesc. spuse zambind.
Fata cu ochii caprui a zambit si si-a sters lacrimile.
-Si eu. Si eu te iubesc.

Dancing angel. Part 1.

Cotrobai dupa chei. Dintre toate zilele in care le puteai pierde, tocmai azi ti-ai gasit. Te-ai uitat sub gramada de ziare si reviste de pe birou, in bolul

cu fructe, in spatele calculatorului pe care de altfel nu-l mai folosesti de mult timp. Nimic!

9 fara 20. La 9 trebuie sa fii in biroul sefului pentru a-i prezenta noile schite ce speri sa te duca putin mai sus pe piramida ierarhica din firma.

Ai gasit cheile intr-un final, ascunse indeajuns de bine sub maldarul de haine de pe scaunul de langa pat.

-Mda...ar cam trebui sa fac curat.

Iti amintesti ca te grabesti, dar in drum spre usa treci pe langa oglinda. Arati destul de prezentabil. Ca de obicei, ai amestecat stilul casual cu cel   elegant.

Te privesti din partea superioara a corpului, spre cea inferioara. Iti admiri usor tinuta.

Camasa alba este bagata in pantaloni; pare un pic cam sifonata, dar merge. O curea neagra iti subtiaza si iti scoate in evidenta talia, atarnand cu nonsalanta in gaicile blugilor. Acestia, de un gri usor inchis, intra in bocancii negrii, bocanci asemanatori cu cei din armata. Ca un ultim accesoriu, atarni o cravata neagra la gat. Lasi primul nasture descheiat, astfel incat sa pari un om elegant, dar putin dezordonat.

 Bagi cheile in buzunar, iei paltonul si schitele in fuga si iesi. Incui si incepi sa cobori scarile in graba. In 10 minute trebuie sa fii in biroul sefului, asa ca incepi sa sari ultimele 4 trepte la fiecare etaj, incepand sa te rogi ca traficul sa nu fie aglomerat si imbracand paltonul; lucru putin cam complicat, avand si desenele in mana.

Iesi din scara, ramanand putin socat de frigul ce te-a izbit. Intri in masina ta, destul de decenta ptr un arhitect. Poate prea decenta.

Bagi cheia in contact si incerci sa o pornesti. Prima incercare esueaza cu succes. A 2a incercare...parca-parca simti o urma de viata in micutul motor obosit si inghetat. A 3a incercare e cu succes si reusesti sa pornesti intr-un fel de tromba spre servici.

Drumul nu e chiar atat de impaienjenit de masini, deci se pare ca rugaciunile ti-au fost ascultate.

-Sunt un arhitect bun. Am sa dovedesc asta, si o sa ajung cunoscut. Trebuie; am nevoie. Haaaai masinuto, da-i tare.

Esti inca un suflet ce se grabeste spre destinatie. O dimineata destul de linistita. O zi frumoasa, pentru o iarna ce se anunta la inceput una periculoasa...

 9 si 5. Liftul urca usor spre etajul unde se afla biroul sefului. Parca muuult prea usor.

-Am incuiat masina? Unde naiba am parcat-o? O Dumnezeule, lift cretin misca-te mai repede!

Intr-un final usile se deschid si iesi in fuga, reusind astfel sa te si impiedici de cateva ori.

Ajungi in fata biroului cu pereti transparenti. Iti aranjezi repede parul, bagi cheile in buzunar si ciocani increzator.

O voce groasa si stapana pe sine raspunde cu un ’’-Intra!’’ ce te face sa tresari usor.

Intri. Te apropii de birou si asezi schitele pe acesta. Domnul din fata ta, imbracat intr-un costum inchis la culoare, cu cravata mov, camasa alba, si pantofi negri de lac iti arata clar ca iti este superior; nu numai prin imbracamintea extrem de eleganta, departe de stilul tau, dar si prin modul in care iti priveste desenele.

Un zambet ii apare pe fata. Se uita la tine, parca cu dragalasenie, si te invita sa te asezi pe scaun. Iei asta ca pe un ordin si te asezi supus.

-Apreciez munca pe care o depui si increderea in propria-ti persoana pe care o emani. Stiu ca astepti o promovare...si cred ca e timpul sa o primesti.

Simti cum un ranjet urias incearca sa iti scape, insa il retii; trebuie sa pari serios in continuare.

-Tu vei schita urmatorul proiect. Ai grija, ne intalnim cu firma ce urmeaza sa ni-l propuna luni, la ora 12:00. Sa fii aici pe la 11:00, ca sa putem sa ne sfatuim putin. Sa ai un weekend placut.

Te ridici in picioare si intinzi mana, pentru a saluta.

-Va multumesc.

-Nu e nevoie. O meriti. raspunde cu acelasi zambet pe fata. 

Dancing angel. Part 2.

Pleci spre casa, dansand si cantand de fericire. Ajungi, te schimbi in pijamale si te bagi la somn cu acelasi ranjet pe fata. Desi imbatat de extaz, adormi din cauza oboselii. 3 nopti de munca intense; a meritat.

22:00. Iti suna telefonul. Un vechi prieten te saluta si te invita la 23:00 la un amfiteatru din apropiere.

-Cica vine o dansatoare interesanta, si am zis sa te sun. Dupa mergem si discutam la o bere. Zic sa ne cultivam putin inainte, daca intelegi ce spun. se auzi vocea lui Tom la capatul celalalt.

-Bineeee, ma schimb si vin. Sa ma astepti in fata. Pa.

Te imbraci la fel cum te-ai dus la servici; o noua tinuta ar insemna lungi cautari. Esti in dubii daca sa iti pui palaria. Renunti la idee si iesi. Inchizi usa incet in urma si o incui. Cobori, te urci in masina si pornesti radioul. ’’Tracy Chapman- Fast as car’’. Adori melodia asta, asa ca misti din rotita pentru volum si il maresti putin; te relaxezi in scaunul soferului, pornind la drum.

22:30. Ajungi in fata amfiteatrului si il vezi pe Tom ce se misca agitat; te cauta.

-Ce ti-a luat atat? Hai misca-te, trebuie sa intram.

-Nu ziceai ca incepe peste juma’ de ora?! Ce ma grabesti asa?

-Haideeeee. Atunci incepe, dar trebuie sa fim in sala deja. Idiot mai esti uneori..

Va asezati pe scaunele aproape de scena, amfiteatrul fiind aproape plin. Incepi sa discuti cu vechiul tau prieten, astfel ca minutele trec repede. Se sting luminile, si reflectoarele lumineaza puternic scena.

Liniste totala. O melodie lenta, cu o urma de melancolie incepe.

Faci ochii mari si gura iti ramane intre-deschisa. Pe scena apare o fata suberba, de aproximativ 25 de ani, inalta, subtirica, cu par saten prins intr-o coada ce atarna gingas pe spate. O rochie de un albastru deschis ii ascunde usor, trupul, lasand totusi ca formele sa iasa putin in evidenta.

Se lasa purtata de partenerul sau, amandoi leganandu-se elegant pe melodie.

Privesti atent, si aplauzi ca un cretin atunci cand melodiile se schimba, lasandu-le dansatorilor un moment de tihna pentru a face o plecaciune. Tom iti face semn sa o lasi mai usor, si pentru o secunda devii putin timid.

Simti nevoia sa o faci sa te observe. Te gandesti ca poate e prea frumusica pentru a o lasa sa iti scape.

Spectacolul se termina.

Iesi impreuna cu Tom uitandu-te in jurul tau, cu speranta de a o vedea.

-E frumusica, nu? intrebi cu o urma de entuziasm.

-Cine? 

-Cum cine?! Si mai ziceai ca eu sunt idiot. Dansatoarea!

-Aaaa. Da...mda. Da..asa e. E. Dar nu e de nasul nostru.

-De ce nu?! raspunzi uimit si parca jignit in acelasi timp.

-Pentru ca ea e finuta, gingasa, copila. Tu esti un cretin, idiot, ce abia a reusit sa promoveze putin la servici. Ai o masina care iti porneste dupa ce rotesti cheia in contact de 4 ori, un apartament dezordonat. Lucrezi pana la 4 dimineata, daca nu pana cand pleci la servici, si uneori iti pierzi vremea cu mine la bar. Noi nu suntem de relatii lungi, si nu cred ca ai de gand sa te cuplezi cu ea doar pentru o noapte. Deci mergem cu masina ta, sau cu a mea?

-...dupa ce mi-ai zis ca a mea porneste dupa 4 chei, chiar crezi ca o sa propun sa mergem cu ea? Hai ca vreau sa beau.

Va urcati in masina lui, si porniti spre bar.

Dancing angel. Part 3.

Ati ajuns la bar, si v-ati asezat linistiti.

-Doua beri John!

-Imediat Tom!

Berile va sunt asezate in fata, pe suporturi de carton, micute, rotunde cu eticheta barului. E un bar obisnuit. Destul de maricel, sau mai bine zis incapator, cu muzica veche, dar buna. Persoane care nu obisnuiesc sa faca scandal, cu diferite slujbe, de diferite categorii sociale, diferite fete, haine, stiluri.

Scaune moi, asezate in jurul unor mese rotunde, mese cu cate o scrumiera si un meniu.

-Am fost promovat. ii spui vechiului tau prieten scotand o tigara din buzunar.

Ii intinzi pachetul. Da din cap in semn ca nu doreste, zambind si scotand si el unu.

-Intr-un final. Era si momentul, omule. Ma bucur pentru tine.

Conversatia voastra de prieteni vechi ce nu s-au vazut de ceva timp, este intrerupta brusc de zgomotul provocat de usa trantita si de intrarea fulgeratoare a unei tipe.

Se apropie rapid si nervoasa de bar:

-Un gin tonic, te rog. spuse asezandu-se pe scaunul de langa Tom.

Iti ia ceva timp pana iti dai seama ca este dansatoarea. E putin schimbata.

’’Putin mai mult schimbata.’’, gandesti.

Parul nu mai este strans in coada, cazand ravasit pe umeri. Nici un machiaj nu ii mai acopera fata, dar totusi ramane la fel de frumoasa. Are ochii de un caprui inchis, aproape negrii, un nas micut si buze subtiri dar carnoase. Observi ca are si cativa pistrui. Inca un accesoriu natural al frumusetii sale. Are o bluza scurtuta, ce ajunge pana la betelia pantalonilor, bluza ce ii scoate in evidenta sanii. Sunt micuti, dar totusi fermi. Pantalonii sunt stransi pe picior, fiind bagati in cizmele de culoare maronie.

Pare furioasa. Cateva lacrimi ii cad pe obraz, insa incearca sa se fereasca si le sterge rapid. Isi termina ginul, si mai cere unul.

-Te cam tenteaza, e? se uita Tom la tine intrebandu-te in soapta.

-Mda. Ma intreb daca sa fac pe eroul si genul tipului pregatit de consolare. ai raspuns razand.

Totusi, in mintea ta chestia asta chiar era gandita bine. Te ridici si iti cauti pachetul cu servetele. Dai sa pleci, insa Tom te prinde de mana zicandu-ti la ureche.

-Daca reusesti ceva, si cred ca o sa reusesti avand in vedere ca o sa se ameteasca bine, nu o duce la tine acasa. Si mai bine ia masina mea, ca pana o pornesti pe-a ta o sa dureze.

-Glumesti?! Si tu ce o sa faci?

-Simplu. Iti caut masina si ma chinui sa o pornesc si dupa ma duc acasica. Nu iti face griji de mine, tu da-i bataie.

Ii multumesti si pleci spre ea. Scoti pachetul cu servetele si i-l intinzi zambind.

-Imi pare rau daca te deranjez, dar se pare ca ai nevoie de astea. Am cam tras cu ochiul si....m-am gandit sa te ajut.

-Puteam sa iau si de la bar, multumesc. iti raspunse scurt.

Ramai putin uimit de felul in care te alungase. Iti ceri din nou scuze si incerci sa pleci.

-Stai, nu am vrut sa fiu asa rea. Da, chiar am nevoie de servetel.

Te intorci si ii intinzi din nou pachetul. Ii spui ca te numesti alex. Te invita sa stai alaturi de ea, cerand un alt pahar cu gin. Alcoolul incepe sa isi faca efectul, povestindu-ti lucruri despre ea. Iti spune ca nu e din oras, ca a venit aici doar cu un spectacol. Ii raspunzi ca stii asta, pentru ca ai fost la reprezentatia ei. Se prezinta cu numele de Irene, iti povesteste despre ceea ce s-a intamplat inainte, de ce era asa nervoasa. Cum ca se certase cu managerul, ce  a devenit din ce in ce mai dramatic legat de tot din jurul lui...siiiii intr-un final, spre fericirea ta te roaga sa o duci la hotel.

Platesti tu intreaga nota, o iei de umar pentru ca e ametita, ii deschizi politicos usa si incepi sa o ghidezi spre masina.

Te gandesti sa fii un gentle-man in continuare si ii deschizi si portiera. Ajungeti repede la hotel caci era in apropiere.

O duci pana in camera si doresti sa pleci.

Te intorci, insa esti tras de mana, tu intrand in camera iar usa inchizandu-se in urma ta.

Pentru o fata ametita e destul de puternica....

Dancing angel. Part 4.

…ma tot gandeam daca e bine ce fac. Intr-un fel profitam de ’’conditia’’ ei.

Incepusem amandoi sa ne dezbracam reciproc, continuand sa ne sarutam.

I-am dat bluza jos si am asezat-o pe Irene incet pe pat. Avea un sutien negru, dantelat, in care sanii ei micuti se puteau misca in voie. Mi-a luat paltonul aruncandu-l, deznodand cravata si punandu-o deoparte.

A inceput sa imi descheie toti nasturii de la camasa, dezgolindu-mi astfel pieptul si punandu-si mainile pe el; le misca lent, ajungand cu ele pana la curea, si urcand din nou.

In ciuda mainilor reci pe care le avea, buzele ii erau destul de fierbinti.

Am descheiat nasturele pantalonilor ei, dupa fermoarul si i-am scos aruncandu-i pe undeva prin camera. Chilotii erau din material asemanator cu cel al sutienului, si de aceeasi culoare. O mangaiam pe tot corpul, atingandu-i usor partile excitante, facandu-o sa tresara.

Imi scoate cureaua si pantalonii in graba. Lasa boxerii in jos, si isi scoate chilotii. Maseaza usor inainte, si ma saruta.

O penetrez, astfel ca scoase un usor scancet. Incepem sa ne miscam in acelasi ritm, amintindu-mi astfel de reprezentatia ei, si de faptul ca este dansatoare.

Am sarutat-o pe gat, coborand pe sani si muscand usor unul din sfarcuri.

Cateva minute de placere, intense ce e drept, s-au scurs repede, fiind insotite de tipete si de picaturi de sudoare. Pentru gingasia de prima data, este o adevarata femeie in pat.

Ne-am oprit in cele din urma, ultimul orgasm lasandu-o fara vlaga, astfel ca ma asez langa ea. Am luat-o in brate, iar ea inca cuprinsa de aburii alcoolului a adormit repede. Nu eram chiar genul omului care sa stea cu o femeie doar pentru distractia de o noapte, dar se pare ca intr-un final s-a intamplat si asta. Nu aveam de ce sa regret, poate decat daca a 2a zi de dimineata m-as trezit cu o palma si azvarlit afara, fara a avea macar prilejul de a ma imbraca.

La gandul acesta te-a busit rasul. Inchizi ochii si adormi.

O lumina puternica te orbeste. Deschizi ochii, ramanand cateva secunde cu privirea in aceeasi directie pentru a te obisnui.

E abia 10. Te uiti langa tine si o vezi pe Irene care se uita pierduta la tavan.

-Buna dimineata. ii zici.

Iese din mica transa in care se afla, se uita la tine si zambeste.

-Buna dimineata si tie.

Te gandesti sa deschizi subiectul. Sa o intrebi ce e de facut de acum incolo, sa o intrebi daca sa pleci sau nu. Dar te simti putin...stanjenit.

-Uite ce e...rupse ea tacerea in cele din urma. Nu sunt genul curvelor care se duc, se imbata, ca mai apoi sa se culce cu oricine nimereste. Dar se pare ca seara trecuta a fost...o exceptie. Imi pare rau, n-am vrut sa fie asa.

Ramai putin pe ganduri pana sa ii raspunzi. Ochii ei au devenit de un caprui deschis, aproape de verde.

-Intr-un fel ma bucur sa aud asta, pentru ca se pare ca macar ne asemanam in privinta unui lucru. Si mie imi pare rau, dar nu pentru ca s-a intamplat, ci pentru ca ma simt intr-un fel prost ca am cam profitat de starea ta. Nu stiu daca iti mai aduci aminte, dar ti-am spus ca ti-am urmarit spectacolul; inca de atunci mi-ai captat atentia. Esti frumoasa, nu am ce sa zic. Pot sa spun ca te admir.

Zambise si ma surprinse cu un sarut. I l-am intors, nestiind ce sa fac sau ce inseamna asta. Aveam de gand sa las restul explicatiilor pentru mai tarziu.

-Ce spui de ceva de mancare? Si poate o cafea? o intreb.

-Mmmm, nu-i o idee rea. Chiar mi-e cam foame. Comanda tu, te rog.

S-a ridicat cu unul din cearceafuri acoperita, si si-a imbracat chilotii lasand lenjeria de pat deoparte. Sanii fusesera rapid acoperiti si ei, cu camasa mea.

-Esti frumoasa. ii spun din nou.

Un ciocanit in usa ne intrerupe. A sosit comanda. Ahh...in sfarsit, cafeaua