Cotrobai dupa chei. Dintre toate zilele in care le puteai
pierde, tocmai azi ti-ai gasit. Te-ai uitat sub gramada de ziare si reviste de
pe birou, in bolul
cu fructe, in spatele calculatorului pe care de altfel nu-l
mai folosesti de mult timp. Nimic!
9 fara 20. La 9 trebuie sa fii in biroul sefului pentru a-i
prezenta noile schite ce speri sa te duca putin mai sus pe piramida ierarhica
din firma.
Ai gasit cheile intr-un final, ascunse indeajuns de bine sub
maldarul de haine de pe scaunul de langa pat.
-Mda...ar cam trebui sa fac curat.
Iti amintesti ca te grabesti, dar in drum spre usa
treci pe langa oglinda. Arati destul de prezentabil. Ca de obicei, ai amestecat
stilul casual cu cel elegant.
Te privesti din
partea superioara a corpului, spre cea inferioara. Iti admiri usor tinuta.
Camasa alba este
bagata in pantaloni; pare un pic cam sifonata, dar merge. O curea neagra iti
subtiaza si iti scoate in evidenta talia, atarnand cu nonsalanta in gaicile
blugilor. Acestia, de un gri usor inchis, intra in bocancii negrii, bocanci
asemanatori cu cei din armata. Ca un ultim accesoriu, atarni o cravata neagra
la gat. Lasi primul nasture descheiat, astfel incat sa pari un om elegant, dar
putin dezordonat.
Bagi cheile in buzunar, iei paltonul si
schitele in fuga si iesi. Incui si incepi sa cobori scarile in graba. In 10
minute trebuie sa fii in biroul sefului, asa ca incepi sa sari ultimele 4
trepte la fiecare etaj, incepand sa te rogi ca traficul sa nu fie aglomerat si
imbracand paltonul; lucru putin cam complicat, avand si desenele in mana.
Iesi din scara,
ramanand putin socat de frigul ce te-a izbit. Intri in masina ta, destul de
decenta ptr un arhitect. Poate prea decenta.
Bagi cheia in
contact si incerci sa o pornesti. Prima incercare esueaza cu succes. A 2a incercare...parca-parca
simti o urma de viata in micutul motor obosit si inghetat. A 3a incercare e cu
succes si reusesti sa pornesti intr-un fel de tromba spre servici.
Drumul nu e chiar
atat de impaienjenit de masini, deci se pare ca rugaciunile ti-au fost
ascultate.
-Sunt un arhitect
bun. Am sa dovedesc asta, si o sa ajung cunoscut. Trebuie; am nevoie. Haaaai
masinuto, da-i tare.
Esti inca un
suflet ce se grabeste spre destinatie. O dimineata destul de linistita. O zi
frumoasa, pentru o iarna ce se anunta la inceput una periculoasa...
9 si 5. Liftul urca usor spre etajul
unde se afla biroul sefului. Parca muuult prea usor.
-Am incuiat masina? Unde naiba am parcat-o? O Dumnezeule,
lift cretin misca-te mai repede!
Intr-un final usile se deschid si iesi in fuga, reusind
astfel sa te si impiedici de cateva ori.
Ajungi in fata biroului cu pereti transparenti. Iti aranjezi
repede parul, bagi cheile in buzunar si ciocani increzator.
O voce groasa si
stapana pe sine raspunde cu un ’’-Intra!’’ ce te face sa tresari usor.
Intri. Te apropii
de birou si asezi schitele pe acesta. Domnul din fata ta, imbracat intr-un
costum inchis la culoare, cu cravata mov, camasa alba, si pantofi negri de lac
iti arata clar ca iti este superior; nu numai prin imbracamintea extrem de
eleganta, departe de stilul tau, dar si prin modul in care iti priveste
desenele.
Un zambet ii
apare pe fata. Se uita la tine, parca cu dragalasenie, si te invita sa te asezi
pe scaun. Iei asta ca pe un ordin si te asezi supus.
-Apreciez munca
pe care o depui si increderea in propria-ti persoana pe care o emani. Stiu ca
astepti o promovare...si cred ca e timpul sa o primesti.
Simti cum un
ranjet urias incearca sa iti scape, insa il retii; trebuie sa pari serios in
continuare.
-Tu vei schita
urmatorul proiect. Ai grija, ne intalnim cu firma ce urmeaza sa ni-l propuna
luni, la ora 12:00. Sa fii aici pe la 11:00, ca sa putem sa ne sfatuim putin.
Sa ai un weekend placut.
Te ridici in
picioare si intinzi mana, pentru a saluta.
-Va multumesc.
-Nu e nevoie. O meriti.
raspunde cu acelasi zambet pe fata.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu