Buna, mama. A trecut ceva timp de cand nu ti-am mai spus sarut-mana. Simt o urma de nemultumire ca nu m-am gandit la asta inainte sa o spun. As vrea sa dau timpul inapoi sa iti spun ''sarut-mana'', poate te-ar face sa te simti mai bine.
Au trecut anii..am crescut. Si ti se pare ca ma pierzi usor, usor. Asa ca te intristezi..si mai imbatranesti un pic. Si eu ma sperii, ca am impresia ca si eu te pierd..la fel de usor.
E trist. E trist ca poti pierde persoana care te iubeste cel mai mult si a carei iubire nu poate fi comparata niciodata.
Da mama, mi-as da ani din viata sa te am mai mult. Ani din viata sa te vad fericita, mandra, plina de speranta.
Ti-a imbatranit chipul de atatea suparari si griji, si ti-au fost furate zambetele cu forta, chiar si atunci cand mai puteai gasi motive. Cu toate astea, ti-ai crescut copiii mari; si ai reusit sa faci ceva din ei. Speri ca vor fi oameni mai buni ca cei pe care i-ai intalnit in cursul vietii tale.
Ma uit la o poza cu mine. Un copil de 2 anisori, imbracat intr-un costumas frumos, putin grasun, cu faculte si bot. Un copil pe care l-ai tinut in brate atunci cand singurul lucru linistitor pentru el erau bataile inimii tale, singurul sprijin- mana ta, singura calauza- pasii tai.
Imi amintesc ca atunci cand mi-am rupt mana, durerea pe care o simteai atunci cand te uitai la schimonoselile fetei mele, si imi auzeai gemetele provocate de rana, parea a fi mult mai mare decat durerea fizica suportata de mine.
Tind sa cred ca nu mai sunt un copil. Dar sunt momente in care singurul loc sigur este la tine in brate. Cuvintele tale imi ofera siguranta si liniste, si mi-as dori sa nu pierd asta niciodata. Sa nu te pierd niciodata.
Imi place gandul ca sunt parte din tine. Asa ne putem avea reciproc chiar daca fizic nu ne aflam in acelasi loc, aproape. Dar te voi purta mereu in inima mea. Langa mine, cu mine.
Zambeste, mama. Fii fericita. Eu te iubesc. Si o voi face mereu.
Cu drag,
Al tau vesnic copil,
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu