vineri, 27 decembrie 2013

Niciodata.

In noaptea asta ti-am simtit parfumul.
M-am uitat langa mine si nu erai. Am ascultat si nu am auzit nici un pas, nici o miscare, deci posibilitatea ca sa te fi indepartat se exclude. Totul era linistit, ca de obicei.
Cateva clipe mirosul a disparut.
Corpul s-a relaxat si am incercat sa uit; am pus totul sub gandul unei iluzii.
Dar s-a sfarsit repede.
Narile mi-au fost iarasi invadate de mirosul pielii tale.
Esti in mintea mea. Trimiti semnale ca inca existi acolo. Vrei sa ma distrugi.
Corpul imi paralizeaza.
Urechile aud soaptele si rasul tau.
Buzele incep sa sangereze, amintidu-si de apasarea oferita de gura ta.
Limba se incalceste in umbra fantomatica a limbii tale.
Ochii te zaresc.
Gatul se inroseste resimtind muscaturile.
Ma domini. Ma distrugi.
Propria-mi fiinta e scalava amintirii tale.
Camera se invarte, si parfumul tau o sa ma lesine.
Dar totul se termina la fel de brusc cum a inceput.
M-ai lasat fara pic de vlaga, cu stropi de transpiratie, siroind pe mine.
De ce ai venit? Ce mi-ai facut si de ce? Cat o sa mai faci asta? Ma secatuiesti de tot...
Nu o mai face.
Nu o sa te uiti oricum, niciodata.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu