Si dragostea mea..

N-am loc de mine sa ma-ntorc la iubire. Imi stau in drum si ma privesc in ochi. Nu gasesc nimic; nu mai am nimic. 
O camera goala asteapta infrigurata.
Ai luat tot. Mobila, tapetul, chiar si aerul. M-am sufocat atata timp..pana am reusit sa ies.
Acum stau si ma privesc. Si-mi vad iubirea cum striga disperata; uite, acum s-a linistit.
Ma intorc si ma asez langa mine; sa privim stafia. 
Se uita la mine si are lacrimi in ochi. Nu mai vrea sa lupte sa-si faca loc. Sta in genunchi si se joaca cu un fir de praf.
Brusc, privirea i se insenineaza. Se-ntoarce si fuge spre vocea ta ce striga: "-Am nevoie de tine!".
Dar tu o chemi pentru altcineva, nu pentru mine. Imi iei si asta. Si eu nu pot face nimic..
Raman cu mine. Ma ajut sa ma ridic si plec mai departe; directia opusa.
Capitol incheiat. 
Titlu: Iubirea a plecat.

Ne mai iubim si noi?

"-Ne mai iubim si noi?

Mi-a raspuns cu cel mai trist zambet pe care l-a vazut vreodata.
-Te joci cu mine.
S-a apropiat si a incheiat nasturele de la camasa cumparata de ea.
-Vrei cravata?
-Imi ignori vorbele. 
-Unde e cea neagra din matase?
-Nu te mai iubesc.
S-a dus spre sifonier si a inceput sa caute. Am ramas fara aer, asa ca am deschis geamul. Curentul rece m-a izbit de realitate. Eu o iubeam, ea nu. Totul in inima ei se evaporase, inclusiv eu, farama din mine, amintirile cu mine, zambetul meu, parfumul meu, soaptele mele; tot ce-mi apartinea mie si vietii mele."
Bai "X", doar asta imi amintesc despre noi. Nici numele nu ti-l mai stiu, de aia am hotarat sa-ti spun "X". Ai plecat, sau esti tot aici? Am uitat.
Uiasem tot definitiv. Dar am inceput sa am cosmaruri cu intamplarea asta. Poate e pentru ca adorm cu geamul deschis. De azi, il inchid.
Te uit iar. Uit uitarea. Filosofic...Mi-as pune cravata care-ti placea tie, dar nu-mi mai amintesc unde e; sau care era; sau daca ai luat-o tu.
Da..de azi inchid geamul. De azi nu te mai intreb daca ne mai iubim. De azi o sa-mi amintesc de tine, doar ca sa te uit. 

P.s: 22,10.2014 zi memorabila. O sa evit cumpararea de lecitina.

Stai! Stau?

https://www.youtube.com/watch?v=-2U0Ivkn2Ds

Stai si nu pleca, chiar daca vrei.

Stai si strange-ma de mana de fata cu ei.

Ramai si zambeste-mi cand gonim pe strazi goale

Cautand o banca libera sub lumini de felinare.

Stai si nu pleca atunci cand ne e greu, 

Caci fara tine nu sunt decat un simplu ''eu''.

Stai pe loc si spune-mi ca ma iubesti

Chiar daca sunt omul pe care ai incercat sa-l ocolesti. 

Te caut, dar tu continui sa fugi. E un fel de ''Pititea'' al vietii. Si, cand te gasesc, spui ca pleci. Asa ca inchid ochii si numar..

Numar stele pe creste de munti si valuri in fata marii. 

Ajung la 365; te regasesc.

31 august, esti iar a mea. Pleci de langa tot ca sa ramai cu mine, dar te razgandesti si fugi.

Si cum sa fac sa te opresc din cercul asta? Ca ma invart o data cu tine, ca intr-o masinarie. Si ma intreb oare cand o sa se termine tot? Lumea nu oboseste? Eu am obosit; am ametit.

Cad de fiecare data. Dar raman acolo si numar, iar cand ziua e aproape ma ridic zambind. 

Oare cat o sa mai pot sa stau?

Sa stau si sa nu plec, chiar daca vreau

Sa te strang de mana si cand beau.

Sa-ti zambesc cand gonim pe strazi goale

Buimacit de plecarile si venirile tale.

Sa mai raman cand ne-o fi si mai greu

Chiar daca asa uit ca mai exista un ''eu''.

Pot sa stau si sa-ti spun ca te iubesc? 

Poate de-acum o sa vreau sa te ocolesc.

În Mai, mai rău te caut.

                                                  http://m.youtube.com/watch?v=rnqUBmd5xRo



Aminteste-mă aşa cum m-ai amintit mereu. Spune-mi cum vrei să mă ai.
Nu vrei să intri iar în cameră, şi să te aşezi în pat cu mine?
Să mă cuprinzi; să te tatuezi pe corpul meu; să iei forma inimii mele; să te impraştii prin vene; să mă ameţeşti; să mă faci să îmi uit amintirile; să rămân din nou cu tine.
Să îmi doresc să te caut peste tot, chiar şi întorcându-mă într-un trecut plin de dezgust. Să te fur de-acolo pentru a evita plecarea ta rănită, şi să nu rămân cu sufletul gol.
Să mă am acum, aşa cum mă aveam şi înainte.
În căldura lunii Mai bătătoresc uliţele sufletului şi nu mai dau de tine.
Am plecat în acelaşi timp, eu jurând să nu te mai strig niciodată, tu pierzând părti din tine.
Număr în graunţe de nisip zilele fără tine, şi de fiecare dată vântul mi le fură. O iau de la capăt şi-mi pare că trece o veşnicie.
O să te caut în mare, sigur o să te gasesc acolo; Iubire.
Pe 4 Mai, te-am mai strigat de 4 ori într-o secundă.

Aeroporturi de vise.

https://www.youtube.com/watch?v=1G4isv_Fylg

O sa ne întâlnim într-un aeroport arhiplin, într-o seară de aprilie. Vom râde căci am reuşit, într-un final, să ne găsim în mulţimea de oameni ce-şi amestecă paşii. 
De aici o sa îţi iau eu bagajele grele de dezamăgiri şi răni, şi le voi duce eu pentru tine. Şi deşi le voi uita poate de multe ori, şi îţi voi face alte bagaje asemănătoare, voi alerga după toate geamantanele, şi le voi duce cu grijă, resemnare şi iubire.
Iar cand, în cele din urmă, ajungem la destinaţie, după atâtea suişuri şi coborâşuri, o să uităm de tot. 
Atunci am să te rog să rupi tăcerea din mine, să-mi cicatrizezi rănile din inimă cu fiecare imagine a ta, şi să o faci sa îţi fie pe veci devotată; să ne ducem reciproc inimile in cufere cu lacăte. 
Să călătorim prin zeci de aeroporturi, lăsând pe fiecare scaun de aşteptare o fărâmă din visul pe care urmează să îl îndeplinim.
O să le transformăm în aeroporturi de vise ce duc spre Paradis.

Gliese.

Serile începutului de martie sunt celeste. Liniştite, încă amorţite, puţin călduroase şi norocoase. 
Ne-am întâlnit într-o astfel de seară şi de-atunci am decis să refacem cunoştinţă în fiecare seară de martie.
Fără prea multe legăminte şi întalniri, într-o altă seară, spre finalul aceleiaşi luni, împleticindu-mă în vorbe alese cu stângăcie de mintea mea, am reuşit să te iau de mână şi să îţi scriu cu buzele pe gură sentimentele mele.
Şi în aceeaşi seară, privind stelele şi râzând de micile secrete ce le ascundeam de adâncimea mării şi de asprimea nisipului, am văzut cum pe cer apare o stea.
Era steaua noastră, ce urma sa ne vegheze. 
Şi ne-am iubit sute de zile şi nopţi la rând, hrănindu-ne cu dragostea noastră. Şi o dată cu noi, şi străjerul nostru.
Şi peste 365 de zile, în acelaşi loc, lângă marea tăcută şi nisipul rece ne-am uitat împreună, pentru ultima oară la steaua noastră, spunându-ne "Adio", căci iubirea noastră a fost consumată de acea planetă ce nu de mult ne veghea.
Şi acolo sus, pe cer, în infinitul Univers, Gliese s-a stins şi s-a descompus în mii de bucaţele. 

Iubesc femeia dimineata, desi...

Spune-mi, ce nu e frumos in zori?
Rasaritul o sa indrepte intotdeauna greseala apusului de a lasa inimile oamenilor goale, umplandu-le; si tot el va zdrobi frica provocata de intunericul noptii.
Iubesc femeia in zori, atunci cand dezvaluie mii de secrete si cand, inainte sa se imbrace cu hainele de zi isi dezgoleste inima, nestiind mai exact ca face asta.
Cum clipeste de cateva ori pentru a reusi sa te priveasca mai bine si te atinge ca un copil, cersind iubire din priviri.
Cum se impiedica de covor, silindu-si astfel si sanii mici sa se trezeasca si sa devina voluptosi.
Goliciunea sufletului unei femei intr-o dimineata o sa te seduca mai mult decat o va face corpul ei.
Vor fi pure desi, poate in intunericul noptii au comis pacate.
Curbele corpului vor schita perfectiunea si fesele vor fi mai tentante ca niciodata.
Nu vor exista momente cand te vei infiora atat de mult de ceva, la fel cum te infiori de rapiditatea cu care se transforma un copil pur intr-o femeie puternica, ce este in stare sa calce pe cadavre pentru a-si atinge scopul.
Acestea fiind spuse, iubesc femeile dimineata, cand scotandu-si la iveala inocenta, te seduc cu sexualitatea si sinceritatea fiecarei miscari.
Caci, precum florile, ele se deschid in zori de zi, imprastiind parfumuri ametitoare si frumuseti orbitoare.
Te fac sa uiti de tine, de ce vrei, ce poti, ce dai.
Asa, in pragul intrepatrunderii diminetii cu ziua, tu devii victima singurului rau necesar fara de care nu poti exista.
Sclav.
Dar te vei pierde constient, pentru ca iubesti femeile dimineata.
Pentru ca atunci sunt cele mai imperfecte perfectiuni ale vietii.
Rai.