O camera goala asteapta infrigurata.
Ai luat tot. Mobila, tapetul, chiar si aerul. M-am sufocat atata timp..pana am reusit sa ies.
Acum stau si ma privesc. Si-mi vad iubirea cum striga disperata; uite, acum s-a linistit.
Ma intorc si ma asez langa mine; sa privim stafia.
Se uita la mine si are lacrimi in ochi. Nu mai vrea sa lupte sa-si faca loc. Sta in genunchi si se joaca cu un fir de praf.
Brusc, privirea i se insenineaza. Se-ntoarce si fuge spre vocea ta ce striga: "-Am nevoie de tine!".
Dar tu o chemi pentru altcineva, nu pentru mine. Imi iei si asta. Si eu nu pot face nimic..
Raman cu mine. Ma ajut sa ma ridic si plec mai departe; directia opusa.
Capitol incheiat.
Titlu: Iubirea a plecat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu