O sa ne întâlnim într-un aeroport arhiplin, într-o seară de aprilie. Vom râde căci am reuşit, într-un final, să ne găsim în mulţimea de oameni ce-şi amestecă paşii.
De aici o sa îţi iau eu bagajele grele de dezamăgiri şi răni, şi le voi duce eu pentru tine. Şi deşi le voi uita poate de multe ori, şi îţi voi face alte bagaje asemănătoare, voi alerga după toate geamantanele, şi le voi duce cu grijă, resemnare şi iubire.
Iar cand, în cele din urmă, ajungem la destinaţie, după atâtea suişuri şi coborâşuri, o să uităm de tot.
Atunci am să te rog să rupi tăcerea din mine, să-mi cicatrizezi rănile din inimă cu fiecare imagine a ta, şi să o faci sa îţi fie pe veci devotată; să ne ducem reciproc inimile in cufere cu lacăte.
Să călătorim prin zeci de aeroporturi, lăsând pe fiecare scaun de aşteptare o fărâmă din visul pe care urmează să îl îndeplinim.
O să le transformăm în aeroporturi de vise ce duc spre Paradis.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu