Cum iesi goala din dus, iti desfaci parul si il lasi ciufulit pe umeri. Cu un zambet ghidus pe fata imi spui sa nu ma mai uit la tine. Te faci ca te rusinezi, dar stim bine ca nu e adevarat. Nu ai de ce.
Degetele mele iti cunosc trupul mult prea bine, l-au explorat impreuna cu privirea de mii de ori.
-Esti frumoasa, nu ma pot opri! iti spun, intorcandu-ti zambetul aruncat mai devreme.
Iei perna de pe fotoliu si o arunci spre mine. Ma nimereste si incepi sa razi ca un copil mic. Esti fericita.
Ma ridic si ne alergam putin prin camera. Te prind in brate si iti apas pielea goala de corpul meu.
Te sarut pe gat si te intorc.
Ma saruti si ametesc.
Ma arunci pe pat si ma lasi acolo.
Ma ameninti cu degetul si te intorci spre dulap sa te imbraci.
-Ce e fericirea? ma intrebi brusc, in timp ce iti tragi brutal blugii pe tine.
-Pentru mine, sau in general?
-Pentru tine. Pentru lume.
-Nu stiu ce e fericirea pentru lume. Pentru mine fericirea e cerul senin alaturi de tine, sau ploaia cu tine in brate sau orice langa tine.
-Siropos..
-Dar adevarat. Dar pentru tine?
Intri in baie si te usuci la par. Te intorci si te uiti la mine chinuindu-te sa zambesti si cu lacrimi in ochi.
-Noi. Daca nu am fi noi, n-as mai fi fericita. Tu n-ai mai reprezenta fericirea mea, pentru ca nu te-as mai avea. Eu n-as mai fi fericita fara noi..
O lacrima iti aluneca pe obraz si ma face sa ma grabesc. Te iau in brate si te sarut.
Azi, acum, mi-ai implantat vinovatie in suflet pentru raspunsul meu.
Dar tot azi, acum, am cunoscut apogeul fericirii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu